Thailanda, o altfel de impresie

După nunta ne-am hotărât ca am vrea sa facem luna de miere într-un loc exotic. Zis și făcut… Nu ne-am putut decide între Thailanda și Bali asa ca am ales sa mergem în amândouă, 1 săptămâna în Thailanda și una în Indonezia despre care o sa vorbesc într-un alt articol.
Ne-am hotărât ca cea mai buna perioada ar fi de Revelion asa sărbătorim 2 în 1… Și am început sa cautam oferte… Dacă te uiți la agențiile de turism pentru acea perioada numai biletele de avion te ajung undeva la 1000 de euro de persoana sa nu mai vorbim de cazare și masa… Asa ca fiind puțin mai nonconformiști, ne-am decis sa mergem pe cont propriu… Asa ca am cautat și am tot cautat, din nou și din nou, pana înainte cu 3 zile sa plecam am cumpărat biletele de avion și în drum spre aeroport am rezervat și cazarea. Probabil va gândiți ca nu ai cum sa găsești cazare în acea perioada din an, dar va înșelați, numai noi europenii facem atâta Tam Tam de Revelion, la ei nu mi s-a părut a fi ceva deosebit în aceasta perioada.
Asa a început aventura….
Pe 21 decembrie am găsit o oferta buna pentru biletele de avion cu plecare din Sofia, dacă luam din București era cu 1000 de euro mai mult pentru 4 persoane cu aceeași companie aeriana, asa ca idee banii ăștia i-am plătit pe cazare pentru 6 nopți in Patong, cu mic dejun inclus, și încă ne-au mai rămas ceva de cheltuiala.
Asa ca un pont, dacă vreți sa economisiți ceva bani căutați zboruri și din alte aeroporturi europene, noi am mai găsit din Elveția la un preț avantajos însă până ne-am hotărât noi nu mai era oferta valabila.
Și încă un sfat, noi am găsit toate zborurile cu ajutorul Momondo, e avantajos în ideea ca îți cauta și zboruri pe bucăți, nu doar zborul direct, plus de asta poți activa funcția de notificări atunci când un zbor își modifica prețul.
Buun… pe data de 27 decembrie ne-am pregătit bagajele, ne-am urcat în mașină și am pornit la drum, aveam zbor dimineața la 8 din Sofia. Mașina am lăsat-o în parcarea subterana a aeroportului, nu ne-a costat mai mult de 250 de lei, aproximativ, pentru 2 săptămâni.
Am avut un zbor de aproape 12 ore în total (6 ore jumate primul și aproape 5 ore cel de-al doilea) cu escala de 8 ore în Quatar, toate zborurile de la această companie sunt astfel, probabil e politica tarii sa aibă și ei de câștigat de pe urma turiștilor, majoritatea își iau cazare pe timpul escalei, la fel am făcut și noi… Odată ajunși pe aeroport am primit viza imediat, am rezervat camere la un hotel în apropierea aeroportului (sunt și în incinta aeroportului camere de închiriat doar ca prețul diferă), am comandat un uber, și ne-am cazat. La întoarcere am avut cam același traseu doar ca am schimbat hotelul și ne-a cam părut rău, am nimerit la unul la care curățenia nu era tocmai o prioritate, desi prețul era mai mare decât la cel la care ne cazasem cu doua săptămâni înainte..
În sfârșit am ajuns pe aeroportul din Phuket, dacă ajungeți acolo sa va înarmați cu multa multa răbdare și sa aveți pregătite poze pt viza dacă doriți sa scutiți măcar puțin timp de stat la una dintre cozi, după ce ai pozele completezi un formular pe care capsezi sau lipești poza, aștepți la o coada destul de lunga, și după ce ai aplicat mai aștepți ceva pana sa îți dea pașaportul cu viza, apoi te așezi din nou la coada sa poți părăsi aeroportul… (sa aveți la îndemână rezervarea pentru hotel pentru ca vi se va cere)
Pe aeroport găsești oferte după oferte pentru transport la hotel, noi am solicitat hotelului sa ne trimită o mașină cu șofer neștiind cum sta treaba.
După un drum de vreo 2 ore printr-o amestecatura de nou și vechi, orașe în care sunt statui poleite cu aur și sate în care oamenii trăiesc la limita subzistentei, am ajuns în Patong, stațiune care sincer pe mine nu prea m-a dat pe spate… Probabil și din cauza ca nu sunt eu un fan al vietii de noapte și al destrabalarii ca sa ii zic asa. Când mergi în Thailanda sa nu te aștepți la prea multa curățenie pe străzi, sau cel puțin în zona în care am fost noi, ca bărbat sa te aștepți sa tragă domnișoarele de tine pe strada sa îți ofere un masaj thailandez, contra cost bine înțeles, știu cum sa își vândă marfa.
În toate articolele despre Patong pe care le-am citit pe internet toată lumea lauda strada Bangla din stațiune, pentru mine a însemnat cam asa : agitație, multa aglomerație, nu faci un pas fără sa dai de cineva, multa multa gălăgie, toate barurile și restaurantele au cel puțin un om în fata care trage de tine sa îți prezinte ofertele de streaptease, cu „fucking show” care de fapt sunt niște fete ce dansează pe banii clientilor pe care reușesc sa ii prosteasca, oferte de droguri și etnobotanice, și bineînțeles limita maxima de destrăbălare…. Cam asta a fost părerea mea.
In seara de revelion am ieșit în oraș fără niciun fel de rezervare și am găsit loc la mai multe restaurante fără niciun fel de problema.
Un alt lucru pe care trebuie sa îl iei în calcul înainte de o vacanta de genul acesta este mâncarea, totul e duce și picant chiar și pâinea are un gust usor dulciu dacă nu cumva chiar are zahar pe ea… Pana și chipsurile sunt dulci….
În zilele următoare ne-am înțeles cu un șofer de Tuc Tuc sa ne plimbe prin locurile turistice, Yod,un thailandez tare simpatic, nu cu multe cunoștințe de limba engleza dar suficiente cat sa ne înțelegem cu el, foarte glumeț și mereu cu zâmbetul pe buze, ne lua în fiecare dimineață de la hotel după micul dejun și ne lasa seara. Ne-a plimbat pe la templul Wat Chalong, statuia lui Buddha (Big Buddha cum ii spun ei), toate plajele pe care le-am găsit pe internet, în satul cu elefanți, la sanctuarul cu tigri unde ne-am făcut poze și am „mângâiat” un pui de tigru care era de fapt unul destul de mare, și în pădurea maimuțelor, unde simpaticul nostru șofer ne-a cumpărat alune pentru maimuțe din proprii bănuți.

IMG-20190102-WA0018

IMG-20190103-WA0005

IMG-20181231-WA0108 asta ca o idee despre aglomerația din Patong, și nu pe strada Bangla

Bine înțeles ca puteți opta și pentru ceva mai ieftin sa va plimbați pe insula cum ar fi scuterul, îl închiriezi cu aproximativechivalentul a 70 de lei pe zi, fără limita de kilometri sau alte lucruri, dacă îl folosești mai mult trebuie sa alimentezi cu motorina pe care o vând localnicii la marginea drumului, deci nu ai cum sa ramai în pana.
Nu vorbesc foarte mult despre obiectivele turistice pentru ca espre ele găsiți oriunde pe internet ci mai mult despre experienta noastră și impresiile cu care am rămas după aceasta călătorie.
Încă un sfat, nu uitați de probiotice, s-ar putea sa va salveze cel puțin de o zi proasta în concediu, eu m-am ales cu o enterocolita foarte urata în ultima zi… Care m-a făcut sa iau în ul varianta de a mai rămâne câteva zile în patong pentru ca nu eram în stare sa călătoresc cu avionul, noroc ca pana seara când aveam zborul mi-am revenit cât de cât și nu mai erau asa dese drumurile la baie…
Un alt cuvânt cheie este negocierea, indiferent ce cumpărați, negociați pentru ca la unele produse poți ajunge chiar și la jumătate prețul cerut inițial… Valabil și pentru transport.
Iar dacă doriti sa va relaxati nu căutați plajele super cunoscute, noi am mers de 2 ori pe aceeasi plaja în rest au fost peisaje frumoase dar nu suficient încat sa ne facă sa ne întoarcem.
Noi am ratat un lucru de care ne pare rău, o croaziera pe insule, am lăsat pe ultimele zile și din cauza unei alerte de tsunami nu a mai ieșit niciun vas în larg.
Și încă un lucru de luat în calcul dacă nu va place căldura și nu sunteți rezistent la temperaturi ridicate nu alegeți aceasta destinație, și mai ales nu uitați de camera de hotel cu aer condiționat.

Impresii după o vacanta în Croația

Am petrecut 10 zile superbe în Croația, bineînțeles că nu a fost suficient pentru a atinge toate obiectivele ce ni le-am propus însă m-am convins ca e o tara superba în care ai ce sa vezi.

Am decis sa ne facem puțin de cap și sa optam pentru o vacanta spontana, am ales ca destinație Croația, și am decis sa nu facem nicio rezervare în ceea ce privește cazarea, am mers pe principiul vom merge și vom vedea la fata locului, o noapte de dormit în mașină nu a omorât pe nimeni, asa  ca ne-am urcat în mașină și am setat pe GPS ca destinație Makarska, urmând ca de acolo sa parcurgem toată Coasta Adriatica pana în Pula și ne.am setat ca puncte de reper orașele, sau stațiunile mai importante. Însă un sfat foarte important pe care nu o sa îl spună nicio agenție de turism, evitați pe cât se poate stațiunile foarte cunoscute dacă nu va place aglomerația, spre exemplu în Split am stat destul de mult sa trecem dintr.o parte în alta, sa nu mai zicem de Togir unde am stat cam 2 ore jumătate sa ieșim din stațiune doar ca să ne dăm seama ca prea multe lucruri nu sunt de văzut, sa nu mai vorbim de ceea ce privește plaja nu am văzut nicio plaja prea ok… În ceea ce privește obiectivele istorice sau religioase nu va pot spune mare lucru pentru ca nu sunt o împătimita a lor, singurul vestigiu pe care l-am vizitat a fost Arena din Pula, principalul nostru scop a fost sa găsim plaje edenice și deci asta am cautat. Asa ca topul nostru sta cam asa

1. Makarska

2. Primosten

3. Rabac

Acestea au fost de fapt și stațiunile în care am petrecut cel mai mult timp.

Încă o chestie importanta dacă alegeți ca destinație de vacanta Croația, sa nu va gândiți ca veți găsi vreo plaja cu nisip fin, eventual cu pietricele mai mici de aceea va recomand sa va luați cu voi o saltea sau o rogojina mai groasa, și papuci de plaja pe care fie ii găsiți la Decathlon sau la toți comercianții din stațiuni…

Sincer cel mai mult mi.a plăcut Makarska, o combinație între munte și mare, o stațiune in care stai la umbra pinilor pe malul mării, e o senzație minunata.. Sa nu mai vorbim de apa turcoaz care îți fura privirea…

Preturile…

Mie mi se par cam aceleași ca și la noi în stațiunile turistice adică: de exemplu noi am mâncat( destulde bine) patru oameni cu vreo 350 de kune cu tot cu bauturi ceea ce însemna cam vreo 160 de lei…

Cazari

Nu știu cum e vara în plin sezon… În schimb în toamna,  când am fost noi, la începutul lui septembrie mai exact găsești destul de ok la preturi accesibile, spere exemplu pentru un apartament în Rabac, cu 2 camere,  bucătărie și  o baie noi am plătit,  pentru 3 nopți, 135 de euro deci destul de avantajos zic eu …

dav

Și da,  am făcut-o și pe asta în Makarska

 

 

 

 

Scrisoare

Probabil nu ai sa citesti niciodata aceste randuri, si daca le.as fi scris pe hartie si ti-as fi lasat-o pe birou inainte sa plec la munca nu ai fi citit nici macar jumatate din ceea ce am de spus…

Acum sunt singura, in baie, rezemata de usa, cu lacrimi in ochi.. Ma intreba ca de atatea ori cum am ajuns asa? Cum am ajuns sa accept atat de usor fiecare jicnire si fiecare cuvant care imi provoaca rani adanci? Cum am ajuns sa ma schimb atat de mult? Sa pun un zid intre mine si ceilalti. Stiu tie ti se pare normal ca eu sa fiu mereu partea vinovata, niciun barbat nu greseste niciodata cu nimic, femeia este paranoica, si tot ea interpreteaza ceea ce nu e… Daca ii spui mereu ca „nu gandeste” nu inseamna ca ai facut.o indirect proasta.. Inseamna ca ai vrut sa spui altceva… Daca nu e gata intr.o jumatate de ora asa cum zici si e gata in 40 de minute cronometrate pe ceas inseamna ca niciodata nu se tine de cuvant, dar tu atunci cand esti la o bere cu baietii si spui ca vi in zece minute, si ea te asteapta 3 ore sa mergeti undeva ” vai dar cu ce ai gresit asa de tare” sau atunci cand mergeti la un prieten ca ai de vorbit cu el 5 minute si plecati dupa patru ore nu inseamna ca nu te.ai tinut de cuvant inseama ca „asa e cand te intalnesti cu baietii”.

Stau si ma intreb ce caut aici cand puteam sa plec de atatea ori, de ce sufletul se incapataneaza sa ramana, sa dea toata iubirea pe care o are, fara sa ceara prea mult in schimb? Ma intreb oare ai apreciat macar odata ca am ramas langa tine atunci cand tu nu ai vrut sa lupti deloc pentru relatia asta? Ca au fost atatea cazuri in care am renuntat la mine doar ca tie sa iti fie bine..

Sti oare cate nopti au fost in care eu am stat langa tine in pat plangand? In care simteam cum suferinta imi blocheaza corpul? In care nu stiam daca ar trebui sa plec sau sa raman… Cate zile cand aveam nevoie de o imbratisare si poate de sustinere, in care aveam nevoie sa imi spui ca ai incredere in mine si ma.i dezamagit de fiecare data… In care aveam nevoie sa ma asculti nu sa imi spui ca nu te intereseaza prostiile alea, in care stateam si ascultam povesti despre ni stiu ce piesa la masina si ma gandeam care e diferenta intre o porcarie de piesa pe care oricum nu am cum sa o inteleg si ceea ce ti.am povestit eu, in schimb eu am ascultat in continuare, probabil aveai nevoie sa votbesti.

De cate ori am asteptat un mesaj de la tine atunci cand esti cu prietenii sau colegii sa stiu ca poate te gandesti la mine , nu l.am primit niciodata in schimb eu nu uit niciodata sa iti sctiu macar un „te iubesc” oriunde as fi.. Nu mi.e greu niciodata.. Si atunci ma intreb, toate lucrurile astea sunt in balanta? E normal ca unul sa dea totul si celalalt sa nu faca niciun efort. ….

Metamorfoza lui Kafka in zilele noastre

Azi mi-am adus aminte ca citisem in urma cu ceva timp „Metamorfoza” lui Franz Kafka, si atunci ca si acum cred ca se potriveste perfect cu realitatea cotidiana. Acel miriapod in care se transforma personajul principal nu e altceva decat ceea ce suntem, ceea in ce ne transformam noi, e omul care luptand pentru cei dragi uita de ei, cel care in goana sa dupa interesele materiale uita de latura spirituala, care lupta sa le ofere totul celorlalti dar uita de ei, care se izoleaza intre patru pereti cand are o lume intrega la dispozitie..

Acel miriapod, dincolo de cuvinte, nu e altceva decat sinele, care se lupta sa iasa din lumea pe care am creat.o incercand sa ajungem la ceea ce credeam noi ca este mai important, muncim atat mult pentrul lucruri trecatoare, incat atunci cand le dobandim ne dam seama ca suntem sclavii lor. Ficare dintre noi este un Gregor care lupta sa isi trimita copiii la cea mai buna scoala, sa isi ajute parintii asa cum ei au facut.o in trecut, care lupta sa fie cei mai buni in meseria pe care o au, ca la final sa isi dea seama ca au devenit prizonierii acestora, ca i.au invatat pe ceilalti sa depinda de materialitatea lucrurilor mai mult decat de spiritualitatea lor, ca intr-un final tot singuri ramanem, si toate lucrurile materiale nu ne vor ajuta, ca nu vom refugia, metaforic vorbind, sub canapeaua care ne va face sa ne simtim in siguranta.

Metamorfoza lui Kafka, dupa parerea mea, nu e nimic altceva decat metamorfoza omului contemporan care se transforma intr-o „insecta” pentru a dobandi lucruri materiale uitand de ceea ce conteaza cu adevarat, obisnuidu-se sa  substituie prezenta sa cu lururi materiale, ca mai apoi sa isi dea seama ca cei din jur simt lipsa acesora mai mult decat a persoanei sale, si in final sa isi incheie existenta, singur, ingropat intr.un morman de lucruri netrebuincioase.

Cat de mult contează pentru Ea sa ii fi alaturi

Orice femeie visează la bărbatul ideal insa stim cu toții ca acesta nu exista cu atât mai putin cu cat fiecare are o viziune diferită a idealului.

Bărbatul ideal devi pentru o sigura persoana. O femeie nu o sa te considere perfect daca nu sti sa ii acorzi atenția de care are nevoi si sa fi langa ea mereu…

Un bărbat nici nu isi poate imagina cat de mult contează sa ii fie alaturi unei femei atunci când nimeni nu o face, atunci când nu mai are incredere nici macar in ea.. contează sa ii vezi durerea din ochi fara ca ea sa iti spună de fi care data ce simte, sa vezi tristețea din sufletul ei atunci când pleci de langa ea, desi ti.a spus ca poti sa o faci… sa vezi ca are nevoie de tine mereu chiar daca nu o spune si ca fiecare gest de.al tau contează pentru Ea… sa sti sa iti ti promisiunile pe care i le.ai facut cândva pentru a o cuceri. Nu poti sa astepti din partea ei incredere atunci când tu o lasi singura mereu când are cea mai mare nevoie de tine, când tu ii spui ceva si faci exact contrariul. O femeie are nevoi de afectiune si de atenție mai mult decat crezi tu si daca nu arată asta, mai ales atunci când orice e mai interesant pentru tine decat ea, nu o sa iti cerșească niciodata asta daca tu nu ii oferi, nu o sa iti reproșeze decat atunci când nu mai poate si o sa încerce sa învețe sa trăiască fara tine, singura in doi, sa sufere si sa plângă atunci când tu nu o vezi.. sa se simtă ca un catelus abandonat de stăpânul căruia i.a fost loial o viata intreaga. O sa se simtă din ce in ce mai pustie iar când va ajunge la capătul puterilor va pleca fara niciun cuvant… si atunci sa nu te întrebi care a fost motivul, nu ai dreptul sa ii reproșezi nimic, tu ai fost cel care nu a fost acolo pentru Ea când a avut cea mai mare nevoie, tu ai obligat-o sa invete sa traiasca singura, sa stie ca oricât de mult ar oferi  si s.ar strădui sa iti faca tie bine tu nu ai apreciat, la fel cum nu ai vazut nici lucrurile la care ea a renuntat pentru tine, cerând in schimb nimic altceva decat atentie si afectiune…

Despre a fi singur sau in doi

A fi cu cineva ti se pare ca iti cam restrânge orizonturile, trebuie mereu sa te gândesti la doi nu mai poți iesi cu baietii/fetele, nu poți sa faci numai ce iti place, nu mai poți flirta cu altcineva, si lista de restrictii continua la nesfârșit. Dar parca nici a fi solo nu iti surâde, nu ai pe cineva care sa te sprijine când ti.e greu sau cui sa ii spui ce te doare,  te pui singur in pat te trezesti singur in cele mai multe cazuri..

Atunci ce-i de facut? Nu e bine nicicum ai vrea sa fi intr.o relatie dar totusi ai vrea sa fi singur… eu cred ca lucrul asta se intampla nu numai atunci când iei decizia de a te implica in ceva serios ci si atunci când deja ai ceva vechime in asta.. mai ales atunci când patenerul de viata iti strica cheful de viata cu o chesti ce poate i se pare minoră pe când tie ti se pare un păcat capital… ca de exemplu in cazul fetelor atunci când iubitul tau iese la o bere cu băieții si uita sa mai vina acasa pana la 5 dimineata făcând fata aia de nevinovat ca doar ” asa e cu băieții când ne intalnim, ne luam cu povesti, mai o bere si zboară timpul”, asta cred  ca e o problema generală in rândul fetelor… Si totusi treci peste desi te-a supărat  maxim,  in prima faza te gândesti ” mai bine singura decat sa isi bată joc de mine ” dar apoi te gândesti la multele momente frumoase petrecute împreună  Si parca ti-ar pica  cerul in cap sa il vezi cu alta si tu sa mori de singurătate…

Si totusi trecând peste astea  sunt unele momente in care iti vine sa lasi totul si sa pleci pur si simplu… uneori te întrebi ce cauti intr-o relatie, alteori te întrebi cum ai putea sa trăiesti singur fara sa ai pe cineva care sa iti de o îmbrătisare sinceră,  fara sa ai persoana asta care ti.a facut atât de mult rău si totusi atât de mult bine, langa tine.

 

E paradoxal când avem pe cineva ne gândim cum e sa fi singur, iar când suntem singuri tanjim după cineva… Eu totusi cred ca e mai bine intr-o relatie si ca fiecare persoana are undeva in lume persoana potrivita, trebuie numai sa o găsească si cel mai important trebuie sa învățăm sa ne respectăm unul celuilalt individualitatea si libertatea, intr-adevar  nu poti face numai ce vrei si cand vrei, fiecare trebuie sa faca compromisuri, si fiecare trebuie sa lupte pentru ca relatia sa functioneze… Si niciodata nu trebuie sa dăm vina  pe celalalt ca nu putem face ceva ce făceam inainte, pentru ca nu are nici o vina, noi am luat decizia de a ne implica intr-o relatie si totodata noi ne-am asumat responsabilitatea de a îl respecta pe celalalt.

 

 

 

Dificultatea unei persoane de a-si gasi locul in lume

Mi se pare mie sau cu cat ne maturizam ai mult cu atât ne este mai greu sa ne găsim un rost si un loc anume pentru noi.. Ajungem sa ne mutăm dintr-un oras in altul, dintr-o tara in alta fara un tel anume fara sa stim încotro ne îndreptăm, fara sa mai avem un rost ajungem sa fim prinsi si condusi de un amalgam  de idei care de fapt nu ne duc nicăieri. Am auzit noi de undeva ca in acel loc se castiga mai bine si ne îndreptăm intracolo orbiți doar de câștigurile materială, fara a lua insa, in calcul si posibilitatea ca acea meserie nu o sa ne placa sau pur si simplu nu o sa ne putem descurcă…. poate nu o sa ne placa locul… poate nu o sa ne placa colegii, sunt multe lucruri care ar putea sa ne dezamăgească.. Dar mai ales, după parerea mea, nu ar trebui sa ne luam întotdeauna după latura financiară a unui lucru, nu ar trebui niciodată sa fugim numai după material.. da intradevar materialul ne ofera oarece facilitati dar niciodata nu ne ofera ceva pe plan interior care sa nu fie trecător, nu ne poate oferi o vorbă buna, o îmbrătisare călduroasă, ne poate oferi o casa dar nu un cămin, ne poate aduce o persoana langa noi dar niciodata nu vom fi siguri ca este sinceră, ca ne-a ales pe noi sau ceea ce deținem. Bani nu vor cumpara niciodata fericirea adevarata ci una artificială, una care nu stie sa se bucure din putin, din lucrurile mici.

Singura problema a omului modest este ca fuge întotdeauna după material si uita de ce e mai importat, uita ca un lucru facut din suflet este mai bun decat unul  facut in scârba( trebuie sa fac asta ca sa iau mai mulți bani, îmi urăsc locul de munca si totusi continui sa merg acolo pentru ca sunt bine platit) pentru asta puteti lua exemplu orice persoana ce lucrează cu oamenii fie ea funcționar public, vânzătoare, secretara sau orice alta persoana ce are contact direct cu publicul sa zicem asa, care este suficient de neamabila încât sa nu mai vrei sa te întorci  vreodată acolo sa te servească, o întrebi ceva si iti răspunde parca cu gura altuia, apoi când ii mai si ceri ceva se poartă de ca si cum i-ai fi dat in cap de parca nu pentru asta e acolo… astfel de persoane cu siguranta încă nu si-au gasit locul in viața si probabil au si încetat sa il caute pur si simplu pentru ca acel loc de munca le oferă confortul  financiar de care au nevoie.

Eu cred ca pentru a ne gasi  locul in viața trebuie in primul rand sa identificăm ceea ce e mai important pentru noi, ceea ce ne face cel mai mulțumiți de noi însine,  si cel mai important niciodata nu ar trebui sa ascultam de cei din jurul nostru nu contează ca ne sunt apropiați sau nu, nimeni nu stie cel mai bine pentru cineva decat el insusi, cea ce spun ceilalți sunt doar păreri, nimeni nu te cunoaste mai bine decat tu însuți, trebuie doar sa învățăm cum sa ne cunoastem sinele si sa conștientizăm ceea ce e mai important pentru noi…