A fi cu cineva ti se pare ca iti cam restrânge orizonturile, trebuie mereu sa te gândesti la doi nu mai poți iesi cu baietii/fetele, nu poți sa faci numai ce iti place, nu mai poți flirta cu altcineva, si lista de restrictii continua la nesfârșit. Dar parca nici a fi solo nu iti surâde, nu ai pe cineva care sa te sprijine când ti.e greu sau cui sa ii spui ce te doare,  te pui singur in pat te trezesti singur in cele mai multe cazuri..

Atunci ce-i de facut? Nu e bine nicicum ai vrea sa fi intr.o relatie dar totusi ai vrea sa fi singur… eu cred ca lucrul asta se intampla nu numai atunci când iei decizia de a te implica in ceva serios ci si atunci când deja ai ceva vechime in asta.. mai ales atunci când patenerul de viata iti strica cheful de viata cu o chesti ce poate i se pare minoră pe când tie ti se pare un păcat capital… ca de exemplu in cazul fetelor atunci când iubitul tau iese la o bere cu băieții si uita sa mai vina acasa pana la 5 dimineata făcând fata aia de nevinovat ca doar ” asa e cu băieții când ne intalnim, ne luam cu povesti, mai o bere si zboară timpul”, asta cred  ca e o problema generală in rândul fetelor… Si totusi treci peste desi te-a supărat  maxim,  in prima faza te gândesti ” mai bine singura decat sa isi bată joc de mine ” dar apoi te gândesti la multele momente frumoase petrecute împreună  Si parca ti-ar pica  cerul in cap sa il vezi cu alta si tu sa mori de singurătate…

Si totusi trecând peste astea  sunt unele momente in care iti vine sa lasi totul si sa pleci pur si simplu… uneori te întrebi ce cauti intr-o relatie, alteori te întrebi cum ai putea sa trăiesti singur fara sa ai pe cineva care sa iti de o îmbrătisare sinceră,  fara sa ai persoana asta care ti.a facut atât de mult rău si totusi atât de mult bine, langa tine.

 

E paradoxal când avem pe cineva ne gândim cum e sa fi singur, iar când suntem singuri tanjim după cineva… Eu totusi cred ca e mai bine intr-o relatie si ca fiecare persoana are undeva in lume persoana potrivita, trebuie numai sa o găsească si cel mai important trebuie sa învățăm sa ne respectăm unul celuilalt individualitatea si libertatea, intr-adevar  nu poti face numai ce vrei si cand vrei, fiecare trebuie sa faca compromisuri, si fiecare trebuie sa lupte pentru ca relatia sa functioneze… Si niciodata nu trebuie sa dăm vina  pe celalalt ca nu putem face ceva ce făceam inainte, pentru ca nu are nici o vina, noi am luat decizia de a ne implica intr-o relatie si totodata noi ne-am asumat responsabilitatea de a îl respecta pe celalalt.

 

 

 

Mi se pare mie sau cu cat ne maturizam ai mult cu atât ne este mai greu sa ne găsim un rost si un loc anume pentru noi.. Ajungem sa ne mutăm dintr-un oras in altul, dintr-o tara in alta fara un tel anume fara sa stim încotro ne îndreptăm, fara sa mai avem un rost ajungem sa fim prinsi si condusi de un amalgam  de idei care de fapt nu ne duc nicăieri. Am auzit noi de undeva ca in acel loc se castiga mai bine si ne îndreptăm intracolo orbiți doar de câștigurile materială, fara a lua insa, in calcul si posibilitatea ca acea meserie nu o sa ne placa sau pur si simplu nu o sa ne putem descurcă…. poate nu o sa ne placa locul… poate nu o sa ne placa colegii, sunt multe lucruri care ar putea sa ne dezamăgească.. Dar mai ales, după parerea mea, nu ar trebui sa ne luam întotdeauna după latura financiară a unui lucru, nu ar trebui niciodată sa fugim numai după material.. da intradevar materialul ne ofera oarece facilitati dar niciodata nu ne ofera ceva pe plan interior care sa nu fie trecător, nu ne poate oferi o vorbă buna, o îmbrătisare călduroasă, ne poate oferi o casa dar nu un cămin, ne poate aduce o persoana langa noi dar niciodata nu vom fi siguri ca este sinceră, ca ne-a ales pe noi sau ceea ce deținem. Bani nu vor cumpara niciodata fericirea adevarata ci una artificială, una care nu stie sa se bucure din putin, din lucrurile mici.

Singura problema a omului modest este ca fuge întotdeauna după material si uita de ce e mai importat, uita ca un lucru facut din suflet este mai bun decat unul  facut in scârba( trebuie sa fac asta ca sa iau mai mulți bani, îmi urăsc locul de munca si totusi continui sa merg acolo pentru ca sunt bine platit) pentru asta puteti lua exemplu orice persoana ce lucrează cu oamenii fie ea funcționar public, vânzătoare, secretara sau orice alta persoana ce are contact direct cu publicul sa zicem asa, care este suficient de neamabila încât sa nu mai vrei sa te întorci  vreodată acolo sa te servească, o întrebi ceva si iti răspunde parca cu gura altuia, apoi când ii mai si ceri ceva se poartă de ca si cum i-ai fi dat in cap de parca nu pentru asta e acolo… astfel de persoane cu siguranta încă nu si-au gasit locul in viața si probabil au si încetat sa il caute pur si simplu pentru ca acel loc de munca le oferă confortul  financiar de care au nevoie.

Eu cred ca pentru a ne gasi  locul in viața trebuie in primul rand sa identificăm ceea ce e mai important pentru noi, ceea ce ne face cel mai mulțumiți de noi însine,  si cel mai important niciodata nu ar trebui sa ascultam de cei din jurul nostru nu contează ca ne sunt apropiați sau nu, nimeni nu stie cel mai bine pentru cineva decat el insusi, cea ce spun ceilalți sunt doar păreri, nimeni nu te cunoaste mai bine decat tu însuți, trebuie doar sa învățăm cum sa ne cunoastem sinele si sa conștientizăm ceea ce e mai important pentru noi…